CSion1938 #14
Mel. Gl. St. 4
1Câte privim cu ochii noştri, Toate ne-or lăsa;
Toate-s deşertăciuni. Câte pofteşte inima
Unul stă-n veci Al meu sprijin şi stâncă
Dumnezeu, El nu se schimbă.
2Tu vezi, Tu ştii şi acum Doamne, Toate ca-n trecut;
La Tine nu-i schimbare, Conduci Universul
Da, Tu-l nutreşti. Tu-l înzestrezi cu toate.
Totuşi puterea nu-Ţi scade !
3Sfânt eşti, Doamne, Măreţe sunt lucrurile Tale!
Izvorul Înţelepciunii A seca nu poate,
Cine ai fost. Eşti, Şi pururea vei fi,
Până în veci neschimbabil!
No comments:
Post a Comment