CEv1968 #31
Glbst. 241
1.
O, de-aș avea eu limbi o mie, Și mii de buze să cuvânt,
Pe tonuri mii o armonie,Spre slava Celui pururi Sfânt,
I-aș mulțumi de ce-a făcut Cu mine, fiul cel
pierdut!
2.
O, de-ar suna glasul meu tare Să se audă pân’ la cer,
Căci sângele ca-ntr-o
vâltoare Se zbate, Doamne, când Te cer!
De-ar fi toată suflarea mea Un
imn spre închinarea Ta!
3. De ce tăceți, puteri a mele? Mai sus, mai
sus, zburați mai sus!
Și Domnului slujiți cu cinste Drept mulțumire Lui Isus.
Așa
sufletul, trupul meu Să servească pe Dumnezeu!
4.
Cânta-voi Ție, Doamne, imnuri, Cât voi putea rosti cuvânt.
Și jertfa bucuriei
mele Ți-aduc cât voi fi pe pământ.
Când buzele-mi n-or mai putea, Suspinul meu
Te-a lăuda!
*************************************************
