CEv1968 #772
C. Ev. 232
CEv1996 #772
CEv1996 #772
1Seara, când lucesc stelele, Sus pe cerul cel înalt,
Parcă-s într-o altă lume, De îngeri eu sunt chemat.
Atunci dorul mă cuprinde și mă-nalță către cer,
Sus la al meu bun Părinte, Unde nu mai sunt dureri.
2Străluciți, numai voi stele, La mulți păcătoși săraci,
Iar voi îngeri chemați numai inimile ne-ncetat.
Ca zburând sus prin nădejde, Fericirea s-o guste,
Și-ajungând în cer odată, Laudă-n veci să răsune.
No comments:
Post a Comment